Reeditată în urmă cu câteva luni de către Editura Nemira, în traducerea binecunoscutului Radu Paraschivescu (care, de altfel, l-a tot tradus pe Barnes în română), Până când m-a cunoscut este un „clasic” marca Julian Barnes (apărut, în original, în 1982 – cu titlul Before She Met Me), o desfășurare de forțe pe linia obsesiei provocate de gelozie. Târziu sau nu, mă bucur că am ajuns să recuperez o lectură pe care o doream de mult – și încă mai am de acoperit volume din opera lui Barnes. Cititorii înfocați ai autorului britanic n-au nevoie, cel mai probabil, de rândurile acestea; însă fanii recenți, „restanțierii” sau cititorii ocazionali ai acestuia vor găsi, poate, un punct de plecare aici. De la început, mă simt datoare să vă mărturisesc că Până când m-a cunoscut nu m-a prins în mrejele ei așa cum au făcut-o alte cărți ale câștigătorului Man Booker Prize din 2011, cum ar fi recenta Niveluri de viață, Nimicul de temut, Sentimentul unui sfârșit, Papagalul lui Flaubert sau O istorie a lumii în zece capitole și jumătate. Nu ar fi prima carte pe care aș recomanda-o cuiva care vrea să înceapă să-l citească pe Barnes (vezi titlurile anterioare), dar nici ultima.Până când m-a cunoscut e călduță, bine scrisă, te pune pe gânduri în legătură cu marile teme literare (iubire, moarte, memorie, imaginație, relație, obsesie, gelozie), te ține pe jar – autorul britanic se descurcă excepțional, ca de obicei, cu gradarea suspansului -, e plină de umor (negru), dar și de situații dramatice, iar personajele principale sunt bine conturate – prezența, acțiunile și gândurile lor sunt veridice.Cartea are 240 de pagini și este împărțită în unsprezece capitole. Frazele de început capătă greutate abia mai târziu, când revii la ele, după jumătatea volumului: „Când își surprinse prima dată soția înșelându-l, lui Graham Hendrick nu-i păsă nici cât negru sub unghie. Ba chiar se trezi chicotind de unul singur. Nici măcar nu-i dădu prin cap să-i pună mâna la ochi fiică-sii, măcar ea să nu vadă.Bineînțeles, Barbara orchestrase totul. Barbara, prima lui soție, spre deosebire de Ann, care era a doua și care tocmai comisese adulterul. Chit că la momentul respectiv nici măcar nu-l considerase adulter” (p. 9). (continuarea recenziei: http://www.bookaholic.ro/pana-cand-m-...)
“De cualquier forma los celos son en realidad una consecuencia del amor: os guste o no, existen”. Esta frase, de Robert Louis Stevenson, queda como anillo al dedo a la novela “Antes de conocernos”, del escritor inglés Julian Barnes. Esta jugosa historia de amor nos revela maravillosos pasajes sobre las obsesiones, las pulsiones, los traumas y los temores que todos los humanos sentimos cuando amamos.Barnes es un novelista con una amplia trayectoria; sus más de once novelas dejan clara huella de la trascendencia y versatilidad de este autor. Entre los premios que ha obtenido destacan el Somerset Maugham, el Geoffrey Faber Memorial, el Médicis, el E.M. Forster, entre varios más.La novela nos narra la historia de Graham Hendrick, un profesor universitario, quien se divorcia de Barbara tras conocer a Ann, con quien eventualmente decide casarse. Todo es maravilloso al inicio, pero, poco a poco, los celos comienzan a consumir a Graham, como una onda expansiva en su hipotálamo. Ann –dice bellamente la contraportada del libro– “no ha nacido, como desearía Graham y desean todos los enamorados, en el instante preciso en que se conocieron”. Y Graham comienza a obsesionarse con el pasado de Ann, con sus ex amantes: rastrea toda la información sobre dónde y cómo se conocieron, si cultivaron la relación mucho tiempo, si el coito fue parte medular de la relación…“Una novela sutil, notablemente original”, la califica Frank Kermode, del “New York Review of Books”.
What do You think about Before She Met Me (2005)?
На одну книжку Барнза цілих два трупи. Це вже неабищо, як сказав би Григорій Шевченко, якби дожив хоча б досюда. Правда, трупи з’являються в самому кінці й досить неочікувано, а з іншого боку якось же треба було закінчити цю нескінченну вічну тему ретроспективних ревнощів. Складно не ревнувати свою теперішню жінку до її минулого, якщо ти розлучений викладач історії, а вона всю жизнь знімалась у кіно. Але загалом це не найкраща видозміна теми "чужі історії - моя історія - пам’ять". Радісно одне - жінки будуть жити.
—Oleksandr Stukalo
The moral of this book, which applies mostly to women, is that you should not get married to someone who, if they discover by accident that you had an earlier career as a porn actress which you had felt, quite understandably, that you didn't need to mention, will go very quietly mad, so quietly that there will be no signs that you should get the hell out of the house.It may be a very good moral but it's not so useful, I think. I mean, you can hardly ask your affianced gentleman "Just imagine for a moment, darling, that you found out I'd been a porn star for a year at the age of 20 - oh yes, it's only a funny thought exercise, I know, indulge me won't you - so, now, how would you feel, hmmm? Okay? Would we be cool? No, no, as I say, it's just a crazy little imaginitive esprit, dear, nothing more..."Well, maybe somebody could try that and report back to us what happens.
—Paul Bryant
Graham spends a brief period of time patting himself on the back after he meets Ann. She's pretty, sexually adventurous and a world away from his pedestrian wife Barbara. Quite why Ann's interested in insecure historian Graham is uncertain-the nice, safe guy after all of the wild boys of her youth?-but anyway, she is, they marry and Graham starts Part 2 of his life scarcely believing his luck.But one day he takes his daughter to the pictures and spots the lovely Ann in one of her sexy cinematic bit-parts. He'd always known she'd dabbled in acting but never seen her in action, and from this point on a spiral of masochistic jealousy begins. There are some dire, but scarily plausible, consequences and the tension is tendon-tight throughout.Really interesting questions raised about memory and jealousy as the only emotion that makes itself felt so strongly retrospectively an about an individual's genetic disposition to jealous tendencies. Hmmm. Strokey-chin-thoughtful-face.Some fabulous quotes and great narrative techniques too-lots of folded corners!
—Laura
