Am ales în această seară să vă scriu despre al treilea volum scris de Corinne Hofmann, apărut în Editura ALFFA în anul 2008. ,,Revedere în Barsaloi”, face parte din colecţia de ,,Cărţi adevărate”, exemple de viaţă, cărţi care te remontează după ce le citeşti şi îţi schimbă modul de a gândi şi visele.Cartea ,,Revedere în Barsaloi” descrie revederea Corinnei Hofmann cu familia africană, după 14 ani, de la plecarea în Elveţia cu fiica, Napirai, din cauza geloziei şi a comportamentului inuman de care a dat dovadă, soţul ei, masaiul Lketinga.Acest volum te surprinde prin transformările care au avut loc în Kenya: drumuri noi, benzinării, magazine, electricitate, apă potabilă. Înveţi despre tradiţiile tribului samburu şi afli că nu există căsătorie din dragoste, povestea dintre o femeie albă şi un războinic masai, fiind o excepţie de la aceste reguli. Sunt descrise atât de bine dansurile în lumina lunii, în care masaii sar, bat din picioare, iar sunetul bijuteriilor de la gâtul femeilor se aude până departe, încât vrei să ajungi acolo să-i cunoşti, să le admiri costumele şi culorile.Corinne revine la Barsaloi pentru a realiza un documentar pentru fiica ei, Napirai, surprinzînd pe o peliculă emoţiile revederii cu James, Lketinga, Mama şi cei dragi.După 14 ani, James, fratele masaiului, nu este altul decât directorul unei şcoli la câţiva km de Barsaloi, şcoală vizitată de autoare. James este căsătorit are doi copii şi se bucură de faptul că poate merge, măcar o dată pe săptămână, cu motocicleta.Această descriere m-a emoţionat şi m-a determinat să cumpăr cărţi de colorat şi culori pentru copiii din Barsaloi pentru a le trimite de Sf. Paşti, pentru a se bucura de ele, în manyatta.,,Toată mândria directorului este o bibliotecă mică, cu câteva cărţi. Copiii îşi pot lua de acolo o carte, pe care o citesc într-o sală goală şi simplă. Bineînţeles, cărţile nu le pot lua acasă, pentru că în manyatta, din cauza fumului, se strică.”Când parcurgi câteva pagini şi descoperi întâlnirea dintre cei Corinne şi Lketinga, îţi dau lacrimile. Şi faci acest gest, involuntar. Ştii deja, că tradiţia lor spune că plângi doar dacă moare cineva. Noi, europenii suntem sentimentali în astfel de momente. De asemenea, ştii că la samburu nu se obişnuieşte să iei în braţe cu exuberanţă pe cineva. În astfel de întâlniri, ei privesc serioşi, nemişcaţi în gol. Nu îşi exteriorizează sentimentele, aşa că Lketinga o aşteaptă pe Corinne lângă un copac, stând drept şi mândru.Revederea cu Mama, care arată mai tânără după 14 ani, deşi are câteva riduri, te va surprinde şi tine, cel care citeşti ,,Revedere în Barsaloi”.Cartea aduce în atenţie nu doar cultura, tradiţia, ci şi educaţia, sănătatea. Singura fată, înafară de Napirai, pe care Lketinga o are cu o altă soţie este în vârstă de 8 ani. Deşi a fost introdusă obligativitatea de a merge la şcoală, cel care decide este tatăl. Şi pentru un masai războinic, care nu a avut parte de educaţie, faptul că vrea tot ce e mai bun pentru fiica lui, o surprinde pe Corinne.Scrierea cărţii ,,Îndrăgostită de un masai” şi ecranizarea acesteia au adus familiei africane şi deservicii, în sensul că mulţi oameni au spus neadevăruri şi au condamnat viaţa autoarei. Pentru Corinne şi Lketinga a fost o poveste de dragoste trăită la maxim, deosebită din cauza culorii pielii şi a culturii din care fac parte, dar împreună au avut curajul de a înfrunta bolile, sărăcia şi persoanele străine.Această carte te ajută să înţelegi că în zone din Kenya este încă multă sărăcie, că organizaţiile de sănătate, precum AMRF, cunoscută prin ,,Flying Doctors ” , fac eforturi ca acei oameni să fie trataţi de bolile Africii. Pentru a sprijini şi tu, cititorule, poţi face donaţii pentru cele două proiecte: Barsaloi şi Seserit sau te poţi implica luând legătura cu Asociaţia Eine Welt Verein Kenianhilfe e.V.
Then all of a sudden I realize how absurd and hypocritical my attitude is: on the one hand, I'm lost in rapture at how colourful and beautiful the traditional clothing of the young girls and warriors is and wish Samburu traditions could be preserved as long as possible, while on the other, I'd like to see those customs and rituals which offend my European sensibility changed.-Corinne Hofmann, Reunion in Barsaloi, 87I had mixed feelings about the first two books, but other reviewers had suggested that this one was easier to swallow, and it didn't disappoint. The obvious difference is in the situation -- in The White Masai Hofmann chronicled a period in which she expected to be in Kenya indefinitely; in Back from Africa she knew she wouldn't be returning to Kenya in the near future. In the period described in Reunion in Barsaloi, though, she's in Kenya only to visit. She's in a much different position than she was in the previous books -- less to prove in some senses, but more to prove in others. She also knows, in this book, that she's an outsider, in a way she didn't acknowledge in the previous two books.Then, too, fourteen years down the line she's in a different place in life than she was when she first went to Kenya. There's less of the romantic about her this time around, even when places and people stir up old memories. More of a realist. She sees things that she might not have before, such as the quotation above or that the people she lived with had very complex reactions to her moving in.Kind of hoping that at some point she'll write about taking her daughter back to visit Kenya, assuming that happened/happens.
What do You think about Reunion In Barsaloi (2007)?
Oddly, in most ways I think this is actually the best book of the three--especially as far as the writing goes. It really feels like Corinne is honing a craft and growing as a person.This book doesn't have the [messy] depth of The White Masai. But as with the last book, Corinne becomes clearer to me all the time. I finished The White Masai disliking her fairly thoroughly, and I realized part way through this one that now I really do like her (as she portrays herself in books yadda yadda). Both of the last two books flesh out the story and make certain things clear that weren't before. I think she was so caught up in telling her love story in the first book that she neglected, or couldn't see, what the rest of her life with the Masai was about. In particular, her mother-in-law did not come across clearly to me in the first book, but here she is really the central African character. It was a pleasure to hear what she had to say about Corinne in her own (translated/transcribed) words, and I could really sense the emotion that Corinne felt the first time she heard those words.Lketinga, too, comes across more clearly than before. In the first book I just had to take the author's word for it that there was some kind of compelling inescapable thing the two of them had going on (or at least she had going on for him). In this book I get what that was.So I recommend this book, even if you read The White Masai and think you aren't really that interested in going on.
—Wendy
I continue to be fascinated by this woman who found love in Africa and still feels such a great connection to her family (by marriage) there. Was glad to hear that she had share the wealth from her book proceeds to help make their life better back in Barsaloi. However, it does show how even just one person from the "outside" can set a whole village, a whole area, down a different course in life....... The transation from German to English definitely had it's weaknesses. I wished I had gotten it in the original German.
—Abbey
Corinne Hoffmann makes full circle in Wiedersehen in Barsaloi (Reunion in Barsaloi), where she visits her African family again for the first time in fourteen years. She also takes a behind the scenes look at her own movie. It's a beautiful book about family, culture, memories and progression. She ends in the place where she first met Lketinga, making this an appropriate final installment of her autobiographical trilogy. I wonder if there will ever be a fourth book describing her daughters experiences, but I can very well imagine that she already got a lot of attention through her mothers books and film and may not want any more.
—Arlette Sjerp
